Scriu, pentru că scrisul îmi este salvare. Scriu astăzi despre consultanță, audit și oameni sau neoameni, pentru că uneori și noi, consultanții obosim, pentru că ne-am dori să vedem auditori externi care aduc plus valoare organizațiilor și nu auditori ce tratează consultanții ca pe niște paraziți, ca pe niște paria, legându-se de amănunte insignifiante, în loc să observe ce este de observat în cadrul organizațiilor și să le ajute să crească.
Și poate nici nu aș fi ales să scriu, dacă evenimentele din ultima vreme nu m-ar fi făcut să simt această acută nevoie. Până la urmă scrisul este debușeul meu și de ce să nu fac asta.
Nu am să dau nume de organisme de certificare sau de auditori. Lucrez de 20 de ani în domeniul consultanței și am lucrat cu foarte multe organisme de certificare, din țara, am întâlnit auditori speciali, oameni în adevăratul sens al cuvântului, care și-au dorit să îndrume organizațiile spre îmbunătățire continuă. Sunt fericită că am colaborat cu ei, că am învățat multe și că m-au ajutat să evoluez. Le sunt recunoscătoare și le mulțumesc din suflet!
Din păcate, însă, am întâlnit și neoameni, oameni mărunți, a căror plăcere a fost doar să se lege de consultant, fără a insista pe punctele slabe ale organizației cu privire la respectarea cerințelor din standard. Și lor le mulțumesc pentru că fără prezența lor în viața mea poate nu aș fi știut exact cum nu trebuie să se comporte un auditor.
Ce mi s-a întâmplat acum cu un organism de certificare, însă, nu mi s-a mai întâmplat niciodată.
Îmi doresc să o consider o întâmplare disparată, care nu va să se mai întâmple niciodată și care să nu aibă de a face cu reaua voința a auditorului extern, ci doar cu faptul că și auditorii externi sunt oameni obișnuiți, ca noi toți, nicidecum zei cum se cred uneori, și drept urmare vin la pachet cu defecte și calități.
Am avut un audit de recertificare la o organizație ce lucrează în domeniul instalațiilor electrice și constructiilor, mai precis realizează instalații electrice, și nu numai, pentru magazine din Romania.
Pentru că am îmbătrânit făcând consultanță am învățat că e bine să nu comentezi în fața celui care are pâinea și cuțitul, indiferent de ce spune. Am învățat să mă port demn și vertical și să încerc să pun în practică cele mai stranii cerințe.
La acest audit de recertificare însă, am constatat, spre exemplu, că domnii auditori au ales să conteste contractul dintre mine și organizație. Și pentru că acest contract este confidențial și nu am voie să mă apuc să îl aștern aici, nu o fac, însă vă promit că este un contract corect, ce nu are vicii ascunse, contract pe un șablon pe care îl folosesc de zeci de ani, cu zeci de organizații. Domeniul de îmbunătățire dat de acești auditori spune că ar trebui să îl completez cu privire la responsabilitatea respectării standardului de audit și a procedurii de audit. Nu contest recomandarea, doar mă întreb cu ce îi este de folos organizației, ținând cont că este scris în contract negru pe alb, despre responsabilitate și despre modul în care consultantul și-o asuma, în alte cuvinte, ce e drept.
Dar asta nu e nimic. Domnii auditori au lăsat observațiile scrise de mână, la fel și domeniile de îmbunătățire. Asta pentru că din 2 zile trecute în planul de audit, au făcut doar una. Am înțeles asta și am încercat să punem în practică, organizația și cu mine, tot ce au scris dumnealor.
Știind că observațiile la fel ca neconformitățiile trebuie imediat adresate, am așteptat să primim rapoartele de observații ca să putem să le completăm cu cauza producerii problemei, cu corecția, acțiunea corectivă și termenul de realizare.
E ușor de imaginat că acestea nu au venit niciodată. A venit însă un email, la o lună de la audit, cum că nu se poate recertifica organizația pentru că nu s-au închis rapoartele de observații. Când s-a ripostat, pentru că modul de adresare a problemei era incorect, răspunsul a fost în răspăr. Am făcut cum ni s-a spus, pentru că observațiile erau adresate, chiar dacă nu existau rapoarte de observații semnate de auditori, așa cum este firesc să fie, în care organizația să completeze partea sa. Am completat un plan de măsuri, nicidecum rapoarte de observații cum era normal, plan de măsuri pe care l-am creat pe loc, pentru că mie cel puțin nu mi s-a întâmplat să închid o neconformitate sau o observație pentru care nu exista un raport.
Surpriza însă a venit ieri, când doamna auditor a mai trimis un email organizației, prin care îi spune că nu poate elibera certificatul, dacă nu se completează listele de aspecte de mediu așa cum se aștepta domnia sa. Domnia sa însă se aștepta la ceva despre care nu a spus nimănui că ar trebui făcut acum.
E ca și când te-aș privi și m-aș aștepta să primesc o floare de la tine, însă tu habar n-ai că ar trebui să îmi dai o floare. Apoi eu mă revolt că de ce nu am primit floarea.
Acum ce vreau eu să spun. Lista de aspecte de mediu, avea într-adevăr mici inadvertențe, în sensul că exista o confuzie între aspectul de mediu și procesul, pe alocuri. Discutaserăm problema în cadrul auditului și rămăsese să corectăm. Nu aveam termen pentru asta, și nici nu cred că ar fi trebuit să fie.
Între domeniile de îmbunătățire și corecțiile, date pe o fițuică în cadrul auditului, nu exista nicăieri scris că trebuia să facem asta acum. Desigur, eu îmi notasem. Sunt riguroasă cu munca mea și încerc să fac tot ce este mai bun pentru organizații. Și desigur aveam să fac asta, negreșit.
Însă ce să vezi, dumneavoastră ca auditor condiționați eliberarea certificatului de rezolvarea unei probleme pe care nu ați menționat-o nici în scris, nici verbal, nu ați spus în nici un fel că trebuie acum facută.
Și nici nu trebuia cu adevărat, lista fiind amplă și completă, chiar dacă cu mici scăpări. Și nu, nu eu am făcut-o, ci consultantul anterior, care nu mai lucrează pentru organizație de 2 ani. Și ghiciți ce? Acești auditori au validat exact această listă în toate auditurile anterioare. Practic la acest audit și-au invalidat validările anterioare, înțelegeți ce zic?
Desigur, lista am corectat-o. Domeniile de îmbunătățire sunt realizate. La fel observațiile sunt închise.
Am curiozitatea dacă domnii auditori eliberează certificatul. Sunt tare curioasă. Dacă n-o fac, nu-i bai. Dau banii înapoi pe consultanță. Însă e de-a râsul plânsul, organizația având unul dintre cele mai bune sisteme pe care le-am întâlnit vreodată și repet, nu este al meu merit, este al consultantului anterior, care l-a construit și pe care eu l-am preluat. În plus, organizația chiar își face treaba foarte serios.
Mai am o poveste din cursul auditului de povestit. Doamna auditor care își tot amintește că mai vrea câte ceva, din vreme în vreme, a contestat, în timpul auditului, diploma mea de post universitara de auditor extern pe sănătate și securitate în muncă, pe motiv că nu scrie standardul pe ea. Mi se pare straniu să contești o diplomă dată de o universitate din Romania, pentru studii post universitare realizate de universitate împreună cu al organism de certificare. Pe bune, pe ce standard ar fi putut fi dată diploma, altul decât pe cel în vigoare la vremea respectivă? Cât de încuiat la minte să fii ca să nu înțelegi asta. Noroc că cei la care am făcut cursul de tranziție, de upgrade la standardul în vigoare acum, nu au contestat ce era evident. Altfel, cel mai probabil doamna dădea neconformitate.
Am scris. Mi-am scris oful aici în spațiul meu.
Ce mi s-a întâmplat mie e nimic față de ce se întâmplă în această țară, în lume de fapt, în ultime vreme, din păcate.
Iar eu încerc să aduc circumstanțe atenuante tuturor.
Poate domnii auditori erau obosiți, poate timpul și-a spus și la ei cuvântul, ca la mine, și dumnealor au uitat ce au spus și ce n-au spus și se leagă de amănunte insignifiante în loc să trateze elemente cheie, importante. Însă cinstit ar fi să spună că vor/nu vor să dea certificarea.
Desigur, garantez că organizația s-ar putea certifica la alt organism de certificare, fără probleme, fără nici cea mai mititică problemă, căci repet, au un sistem foarte bine pus la punct. Și până la urmă, ca la școală, contează nu nota, ci ce știi cu adevărat. Da, desigur, ai nevoie și de recunoaștere, însă cred că recunoașterea trebuie să vină de la oameni mari și nu de la oameni mărunți.
Când un organism de certificare vine cu pretenții puerile în timp ce nu respectă nici cele mai elementare reguli de audit, organizația ar trebui să își pună serios problema dacă au făcut alegerea corectă. Eu, consultantul, doar îmi vărs oful în eter, nu vreau să influențez pe nimeni.
Aș spune că este păcat că se întâmplă ce se întâmplă, însă am ajus să cred că dacă se întâmplă este pentru că așa trebuie să fie și e bine așa.
De la fiecare avem de învățat câte ceva- cum să procedăm și cum să nu procedăm în diverse situații.
Și până la urmă cred în puterea bunăvoinței. Nimic nu e mai presus de asta, o zicea și Michelle Obama nu e așa?
“When they go low we go high”.
imagine Unsplash