Să vorbim un pic despre implementarea lui ISO 17025, un sort de implementare să zicem.
O spun de la început- nu am competență certificată pe acest standard însă am în implementarea multor altor standarde.
Însă la rugămintea unei persoane, m-am angajat să sprijin firma sa în demersul său de a certifica un laborator de încercări. Nu puteam refuza, fiindu-i obligată.
Pentru că în general sunt autodidactă și firma este mică mi-am spus că o să fac singură încercarea.
În definitiv am făcut-o de nenumărate ori, am consultat legislație și standarde și am implementat proceduri și instrucțiuni.
Ei bine, a fost un insucces, căci viitorul certificator a strâmbat din nas. Buuun.
Dar a fost de treabă omul. A dat organizației un dosar cu informație menționând că acea informație trebuie să existe la ei spre a se certifica.
Pentru că am ceva vechime în consultanță m-am pus pe treabă.
După documentația de pe hârtia a omului, am construit un sistem care să se integreze în sistemul deja implementat.
Să nu dau peste cap totul și să las organizației un sistem din care să și poată înțelege ceva.
Dosarul scris avea procedurile codificate după cerințe. Mie nu îmi place modul acesta de apelare a procedurilor. De ce? Fiindcă orice schimbare de standard conduce la nevoia de a redenumi procedurile.
Plus că pui organizația într-o ridicolă postură. Căci omul ce nu lucrează cu standarde habar n-are de ce se numește o procedură PS 6.5 (8.5.2 ) Nume procedură.
Ca să nu mai spun că anumite elemente din dosar mi se păreau un strop învechite ca terminologie.
Am adaptat procedurile la organizația ce avea deja implementat ISO 9001. Mi-am zis că e bine să păstrăm modul de codificare existent. Să nu existe 2 sisteme cu 2 moduri de codificare Nu mai spun că documentația făcea referire la altfel de încercări nicidecum specifice domeniului pe care dorea organizația certificare.
Însă mi-am zis că poate știe mai bine omul cu pregătire în domeniu.
Așa că am lăsat mai mult decât am crezut necesar.
Cu inima strânsă am înmânat documentația, temându-mă că auditorul, ca orice auditor cu experiență va sesiza poate stângăcia mea în a adapta documentația organizației. Și mă va pune să corectez, astfel încât documentele să se muleze mănușă pe organizație.
Voi știți deja că nu implementăm procedurile altora, ci le facem să se potrivească organizației astfel încât ce scrii să existe în practică și ce există în practică să fie scris.
Și temerile mele nu au fost degeaba.
Auditorul a respins documentația. A motivat că a spus clar că documentația trebuie să fie exact ca în dosarul dat de el și să fie schimbată doar firma.
Serios?
Adică practic să facem o varză din tot. Să aibă organizația 2 sisteme independente nu integrate, că nu știi tu să citești o documentație.
Drag auditor, trebuie să te informez, că există o marge larghețe în modul în care denumim procedurile. Că ce contează atâta vreme cât găsești totul acolo. Tu oricum ești doxa de cerințe. Nu te împiedică pe tine să pui procedura unde trebuie, doar pentru că nu are în denumire codul cerinței.
Mai trebuie să te informez că nu este corect să furăm proceduri și să le schimbăm doar antetul.
Dacă voiai asta, de ce nu mi le-ai dat în format electronic mie sau direct lor.
Că ce ii costa să își schimbe antetul singuri. O făceau și aveau cel mai performant sistem, numai bun de certificat de către tine.
Sau nu le ai și le vrei facute de fraieri ca să le vinzi tu apoi pe bani grei? Scuze, dar eu altfel nu înțeleg demersul tău.
Neavând ce face iau scanări și schimb denumiri. Hilar, nu e așa?
Să vă spun ceva. Câtă vreme astfel de oameni iau hotărâri pentru ceilalți e grav.
Trebuie să poți citi o procedură, fie ea și adaptată. Mai ales dacă, în fapt, include tot ce ai vrut matale.
Dacă mi-ar fi povestit cineva aș fi zis că își bate joc de mine.
Din păcate trăiesc asta pe pielea mea și oricât m-aș freca la ochi tot real este. Distopic, dar real.
Știam că s-a ajuns la un mare grad de incompetență în multe domenii ale acestei amărâte țări. Dar chiar în halul acesta nu mi-aș fi putut imagina că este posibil a se întâmpla.
Domnul cu dosarul să vă spun ceva: sucul de lămâie vă face invizibil. Mă credeți, da?
Desigur am multe de spus. Aș putea detalia, dar ar fi detalii tehnice și pe cine ar putea interesa? Practic am vrut doar să mă eliberez de tristețea ce m-a cuprins. De enervat nu merită să mă enervez. Imediat închid aici. Mă reapuc de lucru. Schimb antete.
Oricum, cât timp iau hotărâri astfel de specimene, care nu știu nici pe ce lume trăiesc, se duce la naiba totul. Dar chiar se duce.
Fotografie Unsplash